E roşie-grena, e un DHS – Climber 2642, sunt mândru şi fericit că am o aşa minunăţie:
Făcea parte din dorinţele mele pentru acest an, şi deşi s-a împlinit cu două zile înainte de stricarea vremii, s-a împlinit, asta e important, nu?
Am de gând să o pun să mă poarte pe unde-mi trăzneşte, am de gând să-i mai iau ceva accesorii specifice (de la mănuşi până la kilometraj sau de la oglinzi până la apărătoare-spate). Sunt entuziasmat de ea, o ţin la loc de cinste pe holul de la intrare.
În ziua achiziţionării am şi supus-o unui drum măricel: am plecat de la Cora Pantelimon (eram în zonă cu treabă, am intrat în Cora şi am luat ultima bucată-bicicletă!) şi am ajuns, via Piaţa Alba Iulia, în Panduri lângă Academia Militară în fix o oră! Eu zic că e un timp bun, nu vă descriu însă durerile de oase ale anumitor părţi ale corpului despre care nu ştiam ca pot să doară din cauza oaselor, dar nu contează! 🙂
Sâmbătă dimineaţă, înainte de a se strica vremea, (aici s-a stricat în jur de 1), am mai dat o tură, am făcut şi piaţa (Ciupercutza e foarte încântată de asta)! Mi-am luat din Mr. Bricolage seturi de chei pentru strâns sau slabit diverse şuruburi la ea (ai vite, ai belele!), mai nou nu ţi se dă nici o cheie sau accesoriu când cumperi o bicicletă, trebuie să te rogi pe la service-uri să-ţi dea şaua mai sus degeaba (n-avem cheie de 13 şefu’)! Şi cum mie băiatul de la Cora nu-mi strânsese şurubul de la şa bine, după câteva ore de umblat, aceasta pierduse din înălţime, lucru care cred că mi-a şi cauzat mare parte din durerile de mai sus…
Bun, deci am biclă, aştept sfaturi şi poveţe de la cei cu mai vechi ştate în serviciu. Precizez că nu am probleme în a ieşi cu ea în trafic, chiar îmi place, aşa că aştept doar poveţe de natură tehnică.
Hai, v-am pupat! 🙂
Sursă foto: aici.
