Marţi – o zi bună sau trei ceasuri rele?

Eram azi cu treaba la o bancă. După ce am terminat operaţiunile pe care le aveam, m-am ridicat de pe scaun să plec. I-am adresat tipei de la birou obişnuitul “o zi bună” şi am dat să părăsesc incinta.

Numai că, la urarea mea, doamna mi-a raspuns convinsă: “cum o zi bună, cand azi e marţi?! N-are cum sa fie zi bună, vă spun eu, marţea sunt trei ceasuri rele!”!!!!

Era o vreme cand mă obişnuisem şi eu să ţin cont de prostii d-astea… Nu mai fac aşa ceva, nu-mi mai stric zen-ul dimimeaţa numai la gândul că ziua care începe e o zi de marţi sau că suntem în 13 ale lunii sau că ştiu eu ce alte pisici negre şi alte vrăjitorii se mai arată.

I-am spus şi tipei de la bancă, vă spun şi vouă părerea mea: o zi e pe atat de bună pe cat te lupţi s-o faci să fie de bună!

Restul sunt prostii!

Avem şi-aşa o viaţă complicată de alţii ca sa ne-o mai complicăm singuri în plus cu bună ştiinţă…