Jucării pentru copii?!

Zilele astea sunt zilele dedicate în mare măsură cumpărăturilor şi cadourilor.

Aşa se face că sâmbătă am mers să îl consiliez pe Moş Crăciun la cumpărături în Sun Plaza. Şi cum ajung eu acolo, cu lista în mână intru întâi în Noriel (eu nu auzisem de magazinul ăsta, da’ Moşu mi-a zis să mă duc glonţ acolo!).

Ne chinuim, căutăm exact ce voia Moşu să-i găsesc, ne mai învârtim un pic, pentru că lista fiind variată, nu dădeam de toate elementele ei componente (deh, Noriel are şi el lacune!).

Şi văd eu acolo jucării de lângă care mie ca om mare nu-mi mai venea să plec! Ciupercutza se lipise de nu-ştiu-ce păpuşi roz, eu de măşti din Star Wars sau roboţei de ultimă generaţie! Şi bineînţeles că am căscat gura la toate fără intenţia de a le cumpăra, dar cu gândul în cap că “nu exista aşa ceva pe vremea noastră!”.

Mi s-a părut încă odată că sunt în raiul jucăriilor şi îmi aduceam aminte cum nouă nici nu ne zburau visele până unde  ajung azi dorinţele copiilor contemporaneităţii… Am oftat şi am plecat mai departe cu ceva de genul “hai că eşti măgar bătrân, tu mai crezi în Moş Crăciun?!” aruncat în urmă-mi. Cum să nu cred, doar el mă trimisese în misiune acolo! 😛

Şi de acolo în alt magazin-rai de jucării, şi tot aşa până am bifat totul pe lista Moşului. Nu intru în amănunte pecuniare, Moşul are bani pentru copiii care-i sunt dragi şi care au fost cuminţi! 🙂

Şi vine şi seara în care Moşul ajunge mai devreme la unul din dragii lui iar acesta, o minune de fetiţă în ultimul an la grupa celor care mai cred în el, îşi primeşte cadourile! Şi primeşte ea dragii moşului păpuşele care-mai-de-care mai eroine pe la Disney Channel.

Şi cum copilul se dovedeşte prea încărcat cu despachetarea unuia din cadouri ne trasează nouă, adulţilor, sarcina să le despachetăm pe celelalte!

Sfinte Sisoie, asta nu e muncă, e blestem! Aţi văzut oameni buni cum sunt împachetate mai nou cadourile?!?!?!? Dacă eşti un îndemânatic măiastru şi reuşeşti în 15 minute să scoţi o păpuşă din cutia ei de plastic transparent prinsă pe la toate marginile ba cu scotch ba cu tot felul de clame şi alte asemenea, eşti campion, dar greul abia acum urmează!!!!

Păpuşa stă în picioare “legată” de un fel de perete de carton colorat unde îi e zugrăvit mediul ei natural. Şi de care e prinsă în 100000000 de locuri prin…sârme! Şi apucă-te inginerule şi găseşte toate sârmele prin părul şi printre fustele ei (dacă nu sunt toate desfăcute, păpuşa nici nu se clinteşte din loc!!).

Măi oameni buni, vă întreb iar, ăştia sunt normali la cap?!?!?! Nici un copil pe lumea asta care nu e Dexter nu poate desface aşa ceva! Iar dacă păpuşa mai are şi alte animăluţe drept pet prin preajmă (a se citi aninate cu sârmă de carton), om eşti! În jumătate de oră poate termini sub privirile dezaprobatoare ale kinderului care se îndoieşte serios de capacităţile tale intelectuale!!!!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cred că toate eforturile astea intelectuale se justifică cu prisosinţă atunci când ştii că sorella (gazda acestor încercări) a făcut un cozonac à la mama mare şi a pus şi o cană cu vin fiert lângă el, nu? 🙂