Jucăria

Pentru mine de la o vreme încoace sărbătorile nu mai sunt ce erau. Sau ce ar trebui să fie. Nu ştiu dacă e de vină vârsta, lumea în care trăim sau altceva. Să vă explic.

Când eram mic ţin minte că primeam cadouri de la cei doi Moşi. Însă din cine ştie ce motiv, mintea mea a dus cu ea până în ziua de azi doar unul. Era un fel de maşinuţă de vreo 20 de centimetri lungime şi 15 centimetri înălţime, roşie cu negru care de fapt era un fel de cap de pisic sau aşa ceva. A, şi avea nişte roţi mari 🙂 !

Semăna cu Pif (pentru necunoscători, e ăla din dreapta), probabil d-aia l-am şi ţinut minte (pe maşin 🙂 ):

Aşa! Văzusem maşina aia într-o vitrină între etajele 1 şi 2 din Magazinul Trivale din Piteşti (oraşul meu de baştină). Vitrina era similară cu cele de la Magazinul Victoria pentru cei ce vor mai multe detalii, na!

Ei şi înainte de sărbători l-am văzut pe maşin în vitrină şi numai la el am visat, şi numai de el vorbeam. Şi normal, ca să tac, Moşul mi l-a adus. Ce vreau să spun aici e că deşi maşina aia nu era cine ştie ce de capul ei, pentru mine repezenta la vremea respectivă un vis sau realizarea lui. Şi ce mai vreau să spun este că acea jucărie a reprezentat pentru mine simbolul a ceea ce am înţeles toată viaţa prin cadouri de sărbători. Pentru că cine mă ştie a aflat asta: eu prin cadouri înţeleg “jucării”.

Şi atunci când am crescut şi când s-au împuţinat oamenii care-mi oferă cadouri am vrut şi mai aprins să îmi doresc să primesc numai lucruri care îmi plac. Nu am vrut să simt în momentul în care primeam ceva că respectivul l-a luat ca să scape de-o grijă. Şi am avut până acum norocul să am lângă mine oameni care mi-au înţeles mica slăbiciune.

Pentru că pe măsură ce creşti şi realizezi că Moş Crăciun nu există, ai parte de surprize de acest gen din ce în ce mai des. Astfel descoperi că cel care ţi-era prieten în copilărie te vinde la maturitate, că o femeie îţi înşeală aşteptările, că o rudă de sânge te manipulează într-un mod cel puţin îngrijorător, etc….

Şi descoperi încet-încet că mai bine nu-ţi doreai cu atâta ardoare “să te faci mare”, că lumea care te înconjoară e rea, perfidă şi prefăcută şi că între miliarde de oameni tu eşti singurul care ţine la tine sincer şi necondiţionat până la capăt. Şi tot e bine dacă descoperi şi asta. Pentru că mulţi n-o fac şi au naivitatea să aştepte să li se întâmple lucruri sau să le fie oferite ajutoare.

Cred că de-aia am ţinut minte maşina aia în formă de Pif, ea a reprezentat chinesenţa lucrurilor pe care subconştientul meu le dorea de la viaţă. Şi anume să fie lucruri dragi care deşi ca valoare materială nu valorau mai nimic, pentru mine reprezentau un vis împlinit. Astfel pentru a mă feri de surprize am învăţat să îmi împlinesc singur vise. Şi este extraordinar să îţi dai seama câteodată că eşti într-un loc feeric, de poveste, prin forţele tale sau că după ce realizezi o greşeală făcută merită nopţi nedormite pentru a negocia repararea ei… 😛