Am fost aseară la concertul Depeche Mode de la Arena Naţională.
Un concert bine organizat, lume multă, muzică şi sonorizare, totul ca la carte.
S-au evidenţiat în cursul zilei şi lucruri bune şi lucruri mai puţin bune. La capitolul “mai puţin bune” ar fi incapacitatea Bucureştiului, o capitală europeană, de a face faţă agitaţiei specifice unui eveniment de o asemenea anvergură. Ca şi la finala Europa League de anul trecut, oraşul a fost sufocat la capitolele transport, fie că e vorba de cel rutier, fie că e vorba de cel în comun. S-au format în oraş, începând cu orele 15-16, ambuteiaje cum nu am mai văzut de mult. Traficul a fost un coşmar, singura şansă să mai ajungi la timp undeva fiind metroul şi el supraaglomerat, dar măcar cursiv.
Trecând la aspectele pozitive, pot spune că organizarea la faţa locului a fost impecabilă. Cineva spunea că toaletele au lăsat de dorit datorită mizeriei. Asta nu ţine însă de organizatori ci de… consumatori. Nu suntem civilizaţi, nu suntem în stare să păstrăm curăţenie în urma noastră şi pace!
Modul în care este construită Arena Naţională a făcut să nu se mai pună problema afluenţei şi defluenţei spectatorilor. Nu a mai fost vorba să te calci pe picioare cu alţi oameni dornici să intre la concert odată cu tine.
Lăsând totul la o parte, trecem la Depeche Mode, că pentru ei am venit. Am citit o părere conform căreia, ca şi alţii, aceştia au venit în România la apusul carierei. E de înţeles această părere, dar ce vină au ei dacă noi eram în lagărul comunist în epoca de plină glorie a respectivelor trupe şi nu puteam măcar visa să îi vedem live?! Am trăit ziua să îi putem urmări într-un concert, hai să ne bucurăm sau să ne liniştim. Dacă privim numai sub acest aspect viaţa, unde mai ajungem?!
Depeche au intrat în scenă la 20:55 şi au cântat fix două ore, cu tot cu bis. Am ascultat încântat de acuitatea echipamentelor o trupă fără vârstă, nişte artişti care, deşi la 50 de ani, aveau o condiţie fizică excelentă şi nişte voci care sunau ca pe albumele de acum douăzeci de ani ce conţineau piesele respective.
Piese de rezistenţă precum Enjoy the Silence, Personal Jesus, I Feel You, Black Celebration, Policy of Truth, Just Can’t Get Enough nu au lipsit aseară. Stadionul a dansat odată cu cei aproape 50.000 de oameni veniţi să vadă şi să asculte o legendă a muzicii. Şi nu a avut ce regreta. Artiştii, profesionişti până la ultimul acord, au creeat o atmosferă fantastică, iar publicul, la îndemnurile lor, a răspuns pe măsură, creându-se o atmosferă unică.
Cunosc oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu au putut ajunge aseară. Lor şi vouă, cititorii mei, dedic o piesă înregistrată de mine aseară. Enjoy:
2 thoughts on “Depeche Mode la Bucuresti”