După ce cu o zi înainte văzusem Ştrumfii, am mers la Conan cu părerea că un desen animat în plus nu strică. Mă gândeam că va fi plin de atâtea efecte speciale şi superspeciale, încât aproape se va vedea mâna desenatorului. Nu a fost chiar aşa: evident că efecte au fost, dar un aşa film fără efecte spectaculoase nu are nici un haz.
Şi filmul ăsta are haz. E bine facut, are un fir al povestirii care nu se rupe ca la alte pelicule de gen, intriga e ţesută cu grijă şi se închide frumos, ca într-un cerc, la sfârşit.
Actorii sunt bine aleşi, Conan (jucat de Jason Momoa) este un munte de om, cu privire scrutătoare şi puţin şăgalnică.
Fata (Rachel Nichols, că la aşa personaj trebuie să fie şi o fată, nu?) este nici mai mult nici mai puţin decât un fel de preoteasă cu sânge pur după care aleargă cel mai rău om al planetei de la acea oră pentru a înfăptui niste vrăji groaznice cu sângele ei feciorelnic.
Bine, aici, din graba de a o face pe fată să-i cadă la picioare lui Făt Frumos, scenaristul ne-o aruncă destul de repede în patul lui, pentru epoca respectiva…
Continuarea pe Raluk.ro