Îmi place Barça, urmăresc echipa asta demult şi mi s-a lipit total de suflet când i-am vizitat căminul vara trecută.
Este un club, de fapt este mai mult decât un club (aşa cum le place fanilor să spună), care în ultimii ani a avut printre puţinele echipe de fotbal care păreau că joacă de plăcerea jocului.
Mie de câte ori văd un meci al lor, jucătorii ăştia îmi aduc aminte de marile echipe ale anilor ’70 sau ’80 de pe la noi, când bani nu existau, însă performanţe da! Atunci se juca fotbal de plăcere la noi, acum Barça îmi dă impresia că pe lângă sumele uriaşe angrenate în echipa asta, mai există un ingredient-surpriză care o face să conducă lumea fotbalistică: plăcerea jocului.
De meciul de aseară mi-a fost puţin teamă. Mircea Lucescu este cunoscut ca un antrenor – mâncător de echipe mari, iar performanţa reuşită de el la Doneţk cu o echipă de cvasi-anonimi, dar cu mulţi-mulţi bani este de notorietate deja. Spun că-mi era frică pentru că nu odată Şahtior s-a complăcut în rolul de buturugă mică şi drept urmare a răsturnat care mari…
Şi cum jocul a început cu o ratare a ucrainienilor, credeam că am putea avea parte de surprize…
Numai că Barça n-a stat mult pe gânduri şi profitând de ratările adversarului, de superioritatea tehnică a echipei, de experienţa superioară în astfel de meciuri şi nu în ultimul rând de jucători foarte talentaţi şi bine închegaţi într-o echipă, a înscris de nu mai puţin de cinci ori (iar una manita, ca în meciul cu Real de acasă din campionat) şi aproape că şi-a adjudecat locul în semifinală! Şahtior a înscris totuşi golul de onoare, deci meciul s-a terminat cu 5-1.
Unde, în semifinală, va întâlni… pe cine credeţi? Pe duşmanii de moarte de la Real Madrid cu care vor avea în decurs de o lună nu mai puţin de patru meciuri: în campionat, în Cupa Spaniei şi două în Liga Campionilor!!! Şi tot nu cred că ne vom sătura de ei, pentru că la astfel de meciuri te uiţi de plăcere, ca la un film bun!
Concluzii după aşa ceva? Nu cred că pot exprima în cuvinte! Îmi place să-i văd jucând, îmi place să văd cum, deşi sunt nişte oameni foarte bogaţi, se comportă impecabil pe teren (să mai amintesc de talentele antrenate de Lucescu Junior?!), îmi place să constat că plăcerea jocului n-a dispărut la umbra banilor şi nu în ultimul rând îmi place că Liga Campionilor e sponsorizată de Heineken 😛