Deși este câștigător Palme d’Or 2024, pot spune despre acest film, că, cel puțin în România, va avea titlul de cel mai underrated film al anului.
Pentru că filmul este chiar încântător pe alocuri. Pentru că, la adăpostul scenelor de sex aproape fără perdea, se ascund personaje angelice, încântătoare chiar, personaje care aduc filmului o forță expresivă neașteptată. Pentru că abundă de umor bine țintit, undeva la limita între o parodie aproape dureroasă la adresa miliardarilor de carton ruși și până la umor de situație, de o calitate chiar deosebită.
Chiar dacă până și sinopsisul oficial îl aruncă în zona Pretty Woman, filmul este chiar departe de galonatul predecesor. Este un melanj de situații dureroase de viață și întâmplări care se petrec zilnic în viața oricui. Are ritm bun, are logică și nu are fracturi în scenariu, ceea ce, numai anul ăsta, mi-a fost dat să văd la zeci de producții.
Mi-a plăcut mult, e curajos, practic scenele de sex de care aminteam mai devreme nu aveau cum să nu existe dacă nu voiai să-i răpești chintesența. Și cum pe de-o parte sexul vinde, ce să vezi: face parte din viață! Așa că, dacă ai bucăți de viață într-un film și mai și vrei să îl faci credibil, nu poți să-l lipsești de sex.
Mă bucur pentru premiul câștigat la Cannes, e semn nu numai că e un film bine făcut, ci și că structura sa cinematografică (de la joc actoricesc și până la scenariu și regie) sunt elemente bine legate, cum doar la un film bun se întâmplă.
